În literatura de specialitate s-au dat multe definiţii partidelor politice, autorii acestora încercând să surprindă elementele determinante conform concepţiei fiecăruia.

Astfel, partidul este o „reuniune de mici grupuri diseminate prin ţară şi legate prin instituţii coordonatoare”, sau partidul desemnează „o organizaţie stabilă, vizând cucerirea şi exercitarea puterii, contând în acest scop pe sprijinul popular”.

Având caracterul de „organizaţie stabilă”, partidul se deosebeşte de simpla clientelă, de clică, de camarilă pentru că acestea dispar imediat când partidul pierde puterea, îl abandonează la greu.

De asemenea, vizând cucerirea şi exercitarea puterii, partidul se distinge faţă de grupul de presiune ori de alte organisme sociale (sindicate, organizaţii de tineret) care doar se mărginesc să influenţeze puterea pentru a-şi apăra ori consolida interesele lor.

Într-o altă concepţie, partidul politic este constituit dintr-un „grup de indivizi, profesând aceeaşi viaţă politică şi care încearcă să cucerească puterea sau, cel puţin , să influenţeze deciziile ei”.

Analizând definiţiile anterioare se poate reliefa următoarele trăsături specifice partidului politic:

q       organizare politică relativ durabilă;

q       structură ierarhizată care cuprinde nu numai conducători ci şi militanţi, aderenţi sau simpatizanţi, în campanie toţi aceştia acţionând să influenţeze electoratul;

q       program ideologic fundamentat pe o doctrină proprie prin care urmăreşte să penetreze tot mai mult şi să influenţeze electoratul;

q       obiectivul oricărui partid politic este cucerirea puterii, consolidarea ei după ajungerea la guvernare sau, în cel mai rău caz, cel puţin influenţarea puterii.

În finalul acestui paragraf mai trebuie făcută precizarea că partidele politice sunt organizaţii relativ durabile constituite din cetăţenii care au aceeaşi concepţie ideologică şi luptă pentru cucerirea puterii, în vederea aplicării propriului program. Am amintit sintagma „relativ durabile” pentru că practica şi evoluţia unor partide politice au demonstrat că unele din acestea au dispărut de pe scena politică, iar altele au fost „absorbite” de partide mai puternice. Când se afirmă că cetăţenii au aceeaşi concepţie ideologică, se are în vedere ideile doctrinare specifice fiecărei ideologii. Este adevărat că opiniile individuale privind mijloacele, căile ori modalităţile de aplicare a unei ideologii pot să difere, dar tocmai diversitatea acestora este benefică stratificării şi fundamentării ideologiei unui partid politic. Şi apoi compromisurile reciproce trebuie să prevaleze pentru unitatea şi forţa unui partid.