Activitatea partidelor politice şi a altor formaţiuni angajate în campania electorală continuă, în cadrul Parlamentului, prin formarea “grupurilor parlamentare” sau a “grupurilor politice”, alcătuite de regulă din parlamentarii care aparţin aceleiaşi formaţiuni sau care subscriu aceluiaşi program ori sunt adepţii aceloraşi idei. Sistemul grupurilor parlamentare este compatibil numai cu principiul pluralismului politic. Grupurile parlamentare asigură supleţea activităţii Parlamentului, precum şi concentrarea diverselor tendinţe politice existente în cadrul acestuia.

Constituţia României spune că “deputaţii şi senatorii se pot organiza în grupuri parlamentare, potrivit regulamentului fiecărei Camere” (art. 64 alin. 3 din Constituţia republicată). Din perspectiva şi a altor dispoziţii constituţionale, dar mai ales ale regulamentelor, rolul semnificativ al grupurilor parlamentare este indiscutabil. Ele fac propuneri pentru alegerea componenţei biroului permanent şi a comisiilor parlamentare, ca şi pentru alegerea preşedintelui adunării, reprezentanţii grupurilor pot participa la şedinţele biroului permanent şi la consultările politice organizate de acesta; grupurile pot propune amendamente şi îşi pot prezenta în plen punctele comune de vedere prin delegaţi; grupul parlamentar poate sesiza Curtea Constituţională pentru verificarea constituţionalităţii regulamentului Camerei; liderii grupurilor parlamentare sunt consultaţi de Preşedintele României în ipoteza în care acesta îşi propune dizolvarea Parlamentului (art. 89 alin. 1 din Constituţia republicată în anul 2003).

Eficienţa grupurilor parlamentare depinde însă de evoluţia fenomenului politic; “un pluripartidism excesiv conduce şi la atomizarea grupurilor şi, deci, a Parlamentului, astfel încât formarea majorităţilor necesare pentru adoptarea unor măsuri devine o operaţie aproape farmaceutică, în care afinităţile cu caracter personal şi sprijinul grupurilor minoritare capătă un rol excesiv”.