Tratatul instituind Comunităţile Europene a prevăzut şi modalităţile de asigurare a resurselor financiare necesare desfăşurării activităţii acestora.

Între C.E.C.O. (Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului) pe de o parte, şi C.E.E. (Comunitatea Economică Europeană) şi C.E.E.A. (Comunitatea Europeană a energiei Atomice – Euratom) pe de altă parte, au existat deosebiri în ceea ce priveşte modul de creare a resurselor financiare.

Astfel, în cazul C.E.C.O. (organizaţie care în prezent nu mai există), art. 4 din tratat conferea Comisiei (Înaltei Autorităţi) autorizarea de a procura fondurile necesare îndeplinirii misiunilor sale prin stabilirea de prelevări asupra producţiei de cărbune şi oţel. Acest regim a fost reglementat printr-o decizie a Înaltei Autorităţi.

În cazul C.E.E. şi C.E.E.A. au fost prevăzute reglementări mai complexe care au cunoscut o evoluţie în sensul înlocuirii finanţării prin contribuţia statelor membre cu finanţarea din resursele proprii.

Astfel, în perioada 1958-1970, conform art. 200 C.E.E. şi 172 C.E.E.A., Comunităţile erau finanţate prin contribuţia statelor stabilită după criterii prevăzute de tratate şi care puteau fi modificate prin hotărârea cu unanimitate de voturi a Consiliului. Se aveau în vedere posibilităţile economice ale fiecărui stat.

Potrivit art. 201 C.E.E. se stabilea înlocuirea contribuţiilor statelor membre prin resurse proprii, respectiv prin veniturile din tariful vamal comun, iar art. 173 C.E.E.A. prevedea înlocuirea prin prelevări percepute de Comunităţi de la statele membre.

În ceea ce priveşte asigurarea finanţării Comunităţilor prin surse proprii, au existat mai multe serii de decizii (21 aprilie 1970, 07 mai 1985, 24 iunie 1988), iar începând din iunie 1992, cu prilejul Consiliului European de la Lisabona şi continuând cu Consiliul European de la Edinburgh s-au prevăzut noi modalităţi de creştere progresivă a veniturilor puse la dispoziţia Comunităţilor şi de perfecţionare a sistemului de formare a resurselor financiare proprii.

Tratatul de la Maastricht a înlocuit art. 201 C.E.E. şi 193 C.E.E.A. stabilind principiul conform căruia bugetul, fără a prejudicia alte venituri, este finanţat integral prin resurse proprii.

Astfel, se stabileşte în sarcina Consiliului ca prin unanimitate de voturi, la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului, să decidă sistemul resurselor proprii ale Comunităţilor pe care îl va recomanda adoptării de către statele membre conform reglementărilor respective. Sunt abrogate art. 200 C.E.E. şi 172 C.E.E.A., fiind aşadar exclusă, chiar cu titlu excepţional, finanţarea prin contribuţii ale statelor membre.

Resursele proprii sunt compuse din:

R     prelevări şi drepturi vamale;

R     T.V.A.;

R     resursele provenind din P.N.B.

Ca o concluzie, având în vedere cele prezentate până aici, putem spune că instaurarea unui regim de resurse proprii destinat să asigure independenţa financiară a Uniunii Europene a fost proiectat încă de la originea acesteia.

Vrei mai multe informaţii despre acest subiect? Cumpără acum STUDIUL IN INTREGIME

CLICK AICI PENTRU A CUMPĂRA ACUM! 

 PREŢ – 6 EURO cu plata rapidă prin SMS!

NUMAI în reţelele ORANGE si VODAFONE

 Studiul se livrează în format electronic, prin email, în termen de maxim 24 de ore de la efectuarea plăţii!

Detalii tehnice ale studiului:

Autor ECHipa www.studiijuridice.ro
Anul elaborarii 2008
Pagini:

20

Detalii tehnice: Formatul paginii: A4; Font: Times New Roman; Dimensiune caractere – 12 pt.; Distanta intre randuri: 1.5
Note de subsol:

DA

Diacritice-ă,â,ţ,ş:

DA

Note de subsol:

DA

Bibliografie: DA
Printabil: DA
Se distribuie in format: *.PDF
Optiune de copiere COPY/PASTE Activa  [puteţi copia parti din conţinut în vederea realizării unor referate, studii, articole etc. personalizate după obiectivele dvs.]