Guvernul conduce politica internă şi externă, administra­ţia civilă şi militară şi apărarea statului. Ei exercită funcţia executivă şi puterea de reglementare, potrivit Constituţiei şi legilor. Funcţiile şi prerogativele ce revin guvernului sunt într-o legătură directă cu caracterul formei politice (formei de stat) a Spaniei: monarhie parlamentară.

În monarhiile parlamentare sau, cu anumite nuanţe, cons­tituţionale, puterea executivă reală revine Guvernului, Primul-ministru fiind persoana cea mai influentă şi cu rolul decisiv în jocul politic. Caracterul parlamentar al formei de guvernământ indică faptul că Guvernul deşi deţine puterea executivă, poartă o răspundere politică în faţa Parlamentului pentru modul în care gestionează afacerile statului.

Regulile pentru numirea Primului-ministru sunt cele clasice pentru regimurile parlamentare:

§        Primul-ministru face parte din partidul politic cu majori­tate parlamentară sau este propus de formaţiunea politică majori­tară sau cu acordul ei;

§        procedura de desemnare a candidatului şi de investire a acestuia presupune intervenţia combinată  a şefului  statului şi a Parlamentului;

§        în cazul acordării votului de încredere al Parlamentului, şeful statului îl numeşte pe cel ce a întrunit încrederea Parla­mentului;

§        dacă Parlamentul refuză acordarea votului de Încredere se face o nouă propunere.

Dacă în termen de 2 luni de la data primului vot de investitură nici un candidat nu obţine învestitura Regele dizolvă Par­lamentul pentru a se organiza noi alegeri. Guvernul îşi încetează activitatea:

§        în cazul ţinerii alegerilor parlamentare;

§        pierderii votului de încredere al Congresului;

§        demisiei sau decesului Primului-ministru.

Miniştrii pot fi revocaţi de Rege la propunerea Primului-ministru. În afara responsabilităţii politice, Primul-ministru ca şi membrii Guvernului răspund penal pentru faptele comise fiind judecaţi de secţia penală (criminală) a Tribunalului  Suprem

Primul-ministru este competent să propună, pe propria sa răspundere, dizolvarea Parlamentului sau a uneia dintre Camere, în acest caz, dizolvarea este decretată de lege. Decretul dizolvării fixează data alegerilor parlamentare. In cazul în care Congresul are pe rol votarea unei moţiuni de cenzură nu este permisă dizol­varea  sa sau a Parlamentului.