Brevetul european. Criterii de brevetabilitate. Convenţia privind eliberarea brevetului european

§ 1. Invenţiile brevetabile.

          Brevetele europene sunt eliberate pentru invenţiile noi care implică o activitate inventivă şi sunt susceptibile de aplicare industrială. Nu sunt considerate invenţii, în special:

q       descoperirile, teoriile ştiinţifice şi metodele matematice;

q       creaţiile estetice;

q       planurile, regulile şi metodele pentru exercitarea activităţilor intelectuale, pentru jocuri sau pentru activităţi economice, precum şi programele pentru calculatoare;

q       prezentarea informaţiilor.

Aceste prevederi nu exclud brevetabilitatea elementelor enumerate de acesta decât în măsura în care cererea de brevet european sau brevetul european se referă la unul dintre aceste elemente ca atare.

Nu sunt considerate invenţii susceptibile de aplicare industrială, metodele de tratament chirurgical sau terapeutic aplicate corpului uman sau animal şi metodele de diagnosticare aplicate corpului uman sau animal. Această regulă nu se aplică produselor, cum ar fi substanţele sau compoziţiile pentru punerea în aplicare a oricăreia dintre aceste metode.

§ 2. Excepţii de la brevetabilitate.

Potrivit art. 53 din Convenţia privind eliberarea brevetului european, brevetele europene nu se eliberează pentru:

q       invenţiile a căror publicare sau aplicare ar fi contrară ordinii publice sau bunelor moravuri, aplicarea invenţiei neputând fi considerată ca atare datorită faptului că ea este interzisă de legi sau regulamente în vigoare în unele sau în toate statele contractante;

q       soiurile de plante sau rasele de animale ori procedeele în esenţă biologice pentru obţinerea plantelor sau a animalelor; această regulă nu se aplică în cazul procedeelor microbiologice sau al produselor obţinute cu ajutorul acestor procedee.

§ 3. Noutatea.

O invenţie este considerată nouă dacă nu este conţinută în stadiul tehnicii. Stadiul tehnicii este constituit din toate cunoştinţele care au fost făcute accesibile publicului înaintea datei de depozit a cererii de brevet european, printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire sau prin oricare alt mod.

Stadiul tehnicii cuprinde şi cererile de brevet european, aşa cum au fost depuse, care au o dată de depozit anterioară celei menţionate mai sus şi care nu au fost publicate, decât la această dată sau la o dată ulterioară.

Aceste aspecte nu sunt aplicabile decât în măsura în care un stat contractant desemnat în cererea ulterioară era, de asemenea, desemnat şi în cererea publicată anterior.

§ 4. Divulgări neopozabile.

Nu va fi luată în considerare o divulgare a invenţiei, cu condiţia ca această divulgare să nu fi avut loc înainte de 6 luni de la înregistrarea cererii de brevet european şi să nu se fi datorat direct sau indirect:

q       unui abuz evident în defavoarea solicitantului sau a succesorului său în drepturi; sau

q       faptului că solicitantul ori succesorul său în drepturi a expus invenţia la o expoziţie oficială sau recunoscută oficial în sensul Convenţiei privind expoziţiile internaţionale, semnată la Paris la 22 noiembrie 1928.

Cele amintite mai sus sunt aplicabile numai dacă la înregistrarea cererii de brevet european solicitantul declară că invenţia a fost efectiv expusă şi dacă, în termenul şi în condiţiile prevăzute de Regulamentul de aplicare, depune un certificat în sprijinul declaraţiei sale.

§ 5. Activitatea inventivă şi aplicabilitatea industrială.

După cum rezultă din dispoziţiile art. 56 din Convenţia privind eliberarea brevetului european, se consideră că o invenţie implică o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu decurge de o manieră evidentă din stadiul tehnicii.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea industrială potrivit art. 57 din aceeaşi Convenţie, o invenţie este considerată ca fiind susceptibilă de aplicare industrială dacă obiectul ei poate fi produs sau utilizat în oricare dintre domeniile industriale, inclusiv în agricultură.