Caracteristicile navigatiei regulate (de linie)

Navigaţia regulată (de linie), prezintă astfel următoarele caracteristici:

–    navele de linie furnizează serviciile lor unei clientele numeroase, care expediază mărfuri în partizi relativ mici, dar des, şi care nu pot constitui prin ele însele, luate individual, o încărcătură completă pentru o navă dată. O navă de linie trebuie să ofere condiţii optime pentru transportul oricăror feluri de mărfuri, solide sau lichide, minerale sau vegetale, la temperaturi obişnuite sau scăzute etc.;

–    opinia generală este aceea că, fiind anunţate anticipat călătoriile şi escalele în porturi determinate, o navă de linie trebuie să accepte toate încărcăturile prezentate la transport pe ruta sa, conform principiului „primul venit, primul servit”. Acest principiu trebuie aplicat indiferent dacă încărcătura prezintă sau nu interes pentru armator, necesită o manipulare şi armare facilă sau dificilă, cu condiţia să existe un spaţiu disponibil adecvat transportului mărfii în cauză, condiţiile transportului să fie reciproc avantajoase, iar marfa respectivă să nu pună în pericol securitatea navei şi să nu aducă prejudicii celorlalte mărfuri aflate la bord.

–    o altă particularitate a navigaţiei de linie o constituie deservirea permanentă a unor porturi de încărcare şi descărcare anunţate anticipat, cu o frecvenţă şi regularitate a plecărilor care corespund orarului liniei respective[1];

–    tot ca o particularitate importantă a navigaţiei de linie este şi lipsa dependenţei acesteia de transportul  mărfurilor unui  singur expeditor.  Navele de linie se deplasează, după orar, pe itinerarul anunţat, ca urmare a hotărârii armatorului de linie de a asigura servicii regulate pe linia respectivă, chiar şi în perioadele când se observă o  cantitate   mai redusă de mărfuri la transport[2].

–    totodată, navigaţia de linie prezintă o particularitate care este legată de forma contractului de transport. Astfel, în navigaţia de linie contractul de transport îmbracă forma de „Booking Note” (Nota de rezervare a spaţiului de transport pe nava de linie) şi/sau Conosament (Bill of Lading); în navigaţia tramp contractul de transport este cunoscut sub denumirea de „Charter Party”, acest document fiind însoţit de conosament.

Navigaţia tramp[3] este neregulată, ea nu se referă la o anumită zonă geografică sau la porturi de expediţii şi de destinaţie cunoscute dinainte, nu au un itinerar şi un orar precis. Navigaţia tramp[4], în esenţa sa, presupune o navigaţie neregulată, care nu este legată de o anumită rută de transport, de anumite porturi fixe de expediere şi de destinaţie. Navele utilizate în navigaţia neregulată colindă mările şi oceanele în căutare de marfă pentru transport, acostând în acele porturi unde anumiţi încărcători le oferă condiţiile de transport cele mai avantajoase, de unde şi denumirea lor de nave tramp (vagaboande – după traducerea din limba engleză).

——————————————————————————–

[1] Nici această particularitate nu trebuie absolutizată, întrucât în practică putem întâlni adesea transporturi regulate, între anumite posturi de încărcare şi descărcare la anumite intervale de timp, cum ar fi de exemplu transporturile de minereuri la uzinele metalurgice. Totuşi acest gen de transporturi nu face parte din categoria transporturilor de linie întrucât deserveşte un singur navlositor (uzina respectivă sau un reprezentant al său) şi nu mai mulţi navlositori cum se întâmplă în navigaţia de linie, are la bază, de regulă, un contract de navlosire încheiat anticipat între armator şi navlositorul în cauză etc.

[2] În navigaţia tramp, realizarea cursei de mărfuri este însă întotdeauna urmarea obligaţiilor contractuale asumate anticipat de către armator.

[3] Gheorghe Caraiani, „Tratat de transporturi”, Vol. I., Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p. 236 şi urm.

[4] Companiile de transport cu nave tramp primesc oferte de transport în toate porturile şi le acceptă pe cele considerate avantajoase.

Căutaţi lucrări mai detaliate in format electronic sau carti despre transporturi ?