Ce a reprezentat Raportul Spaak ?

Raportul Spaak a condus la semnarea la Roma la 25 martie 1957 a două tratate de către statele membre C.E.C.O. – Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Italia.

Reuniţi în Conferinţa de la Messina, între 1-3 iunie 1955, miniştri de externe ai „celor şase” au recunoscut că logica între­prinderii începute în 1951 impunea depăşirea C.E.C.O., extin­zând cooperarea europeană la întreaga economie.

Conferinţa de la Messina a reprezentat momentul ce a constituit începutul procesului de constituire a celorlalte două comunităţi europene. Cu acest prilej a fost instituit un comitet interguvernamental sub preşedinţia lui P. H. Spaak cu sarcina de a elabora un raport asupra “posibilităţii creării unei uniuni generale economice, ca şi a unei uniuni în domeniul nuclear”.

Raportul Spaak a condus la semnarea la Roma la 25 martie 1957 a două tratate de către statele membre C.E.C.O. – Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Luxemburg şi Italia.

Primul tratat instituia o Comunitate europeană a energiei atomice (C.E.E.A.), vizând promovarea utilizării energiei nucleare în scopuri paşnice şi pentru dezvoltarea unei puternice industrii nucleare, iar al doilea instituia Comunitatea economică europeană (C.E.E.), vizând o integrare economică globală.

Semnând tratatul C.E.E., obiectivele principale urmărite au fost de a se stabili o piaţă comună prin aprofundarea treptată a politicilor economice ale statelor membre, de a promova o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice în întreaga comunitate, o extindere continuă şi echilibrată, o stabilitate sporită, o creştere accelerată a nivelului de trai şi relaţii cât mai strânse între statele pe care le reuneşte[1].

Tratatul C.E.E.A. preciza că noua Comunitate are ca misiune de a contribui, prin stabilirea condiţiilor necesare formării şi dezvoltării rapide a industriilor nucleare, la ridicarea nivelului de trai în statele membre şi la dezvoltarea schimburilor cu alte ţari[2].

Cele două Tratate de la Roma[3] la care se adaugă şi Tratatul C.E.C.O.[4] au constituit cadrul legislativ fundamental al integrării economice europene[5].

——————————————————————————–

[1] A se vedea, art. 2 din Tratatul C.E.E.

[2] A se vedea, art. 1 din Tratatul C.E.E.A.

[3] Semnate la 25 martie 1957, intrate în vigoare la 1 ianuarie 1958.

[4] Semnat la 18 aprilie 1951, intrat în vigoare la 10 august 1952.

[5] A se vedea, Louis Cartou, „Comunaututés Européennes”, Dalloz, 1991, p. 51.