Ce reprezintă documentul auto “Cartea Verde”?

Denumirea de „Carte Verde” exprimă abreviativ şi uzual, caracteristicile exterioare ale documentului Cartea internaţională de asigurare auto, reglementată prin Convenţia-tip inter-birouri.

În ceea ce priveşte cuprinsul Cărţii Verzi, trebuie precizat că documentul menţionează:

– numele şi adresa asiguratului

– felul şi marca autovehiculului, numărul de circulaţie şi cel al con-tractului de asigurare

– denumirea şi societatea de asigurare care o emite

– semnătura asiguratului

– perioada de valabilitate.

Documentul este scris în limba ţării Biroului emitent. Titlul de pe prima pagină trebuie tipărit de asemenea în limbile franceză şi engleză. Tot pe prima pagină a Cărţii Verzi figurează iniţialele statelor ce fac parte din sistemul Consiliului de la Londra al Birourilor Asigurătorilor de Autovehicule. Dacă vreuna dintre aceste iniţiale este barată, de aici se deduce că documentul nu este valabil, aşadar că nu produce efecte de asigurare de răspundere civilă, pe teritoriul ţării în cauză.

Referitor la natura contractuală a Cărţii Verzi amintim că acest document este eliberat de către Biroul emitent în temeiul unui contract de asigurare (unei poliţe de asigurare), pe care deţinătorul autovehiculului rutier îl încheie cu o societate de asigurări afiliată la Biroul respectiv. În sensul arătat, art. 1 lit. e din Convenţia-tip precizează că „poliţa de asigurare înseamnă un contract de asigurare eliberat de un membru al asiguratului, în scopul acoperirii răspunderii ce i-ar putea reveni prin folosirea unui autovehicul”.

Obiectul poliţei (contractului) la care ne referim îl formează răspunderea civilă delictuală pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule. Sfera asigurării exclude, de altfel ca şi legislaţia română faptele penale săvârşite de către asigurat. În acest sens, art. 3 alin. 3 din Convenţia-tip prevede că: „Biroul emitent nu va fi obligat să facă vreo plată decurgând din legislaţia penală”.

În ceea ce priveşte natura probatorie a Cărţii Verzi, acest document se întocmeşte, aşa cum precizează art. 1 lit. d din Convenţia-tip, „în forma convenită în Recomandarea din iunie 1952, adoptată de Subcomitetul transporturilor rutiere al Comitetului transporturilor internaţionale al Comisiei Economice O.N.U. pentru Europa”[1].

Cartea Verde este eliberată de Biroul emitent în baza poliţei (contractului) de asigurare de răspundere civilă care a fost încheiat de către asigurat cu un membru afiliat la Biroul în cauză. Astfel, Cartea Verde atestă prin ea însăşi, cu titlul de probă irefragabilă, în orice stat aderent la Convenţia-tip, existenţa valabilă a poliţei (contractului) de asigurare corespunz[tor în statul de înmatriculare.

În unele state, cum ar fi Austria, Franţa sau Germania sistemul beneficiază de simplificări remarcabile, în sensul c[ eliberarea Cărţii Verzi este suprimată, devenind fără obiect. În acele ţări existenţa efectivă şi valabilă a contractului de asigurare de răspundere civilă rezultă şi este atestată prin însuşi numărul de înmatriculare al mijlocului de transport.

——————————————————————————–

[1] A se vedea pe larg Octavian Căpăţînă, Gheorghe Stancu, Dreptul transporturilor – partea specială, op. cit., p. 177 şi urm.