Ce sunt Retelele Transeuropene?

Asa cum se arata in literatura de specialitate, reţelele transeuropene sunt destinate formării unei reţele de artere în care să circule „sângele economic al Uniunii Europene”[1]. Unul din obiectivele Uniunii Europene este ca persoanele, bunurile şi serviciile să poată circula liber în cadrul pieţei într-o manieră eficace şi la un cost redus.

Aceste reţele transeuropene constau în mari proiecte transfrontaliere elaborate în sectorul comunicaţiilor, transporturilor şi distribuţiei energiei.

Până acum câţiva ani, infrastructurile economice ale Statelor membre erau orientate către interior, capitalele naţionale constituind adevăraţi centri nervoşi. Obiectivul dezvoltării reţelelor transeuropene consta în crearea unor reţele, la scară continentală, concepute şi puse în practică urmând logica unei economii unice.

Astfel, aceste reţele vor trebui să devină instrumente ale integrării economice, care să faciliteze comunicaţiile, să reducă distanţele şi să uşureze contactele dintre regiunile periferice şi cele centrale.

De o importanţă crucială pentru buna funcţionare a pieţei unice, reţelele transeuropene prezintă, în egală măsură, un rol fundamental în realizarea altor obiective ale Uniunii, printre care[2]:

– Întărirea coeziunii economice şi sociale dintre regiunile cele mai bogate şi cele mai sărace ale Uniunii. Transporturile şi telecomunicaţiile eficace trebuie să apropie regiunile periferice de centrul Uniunii. Dat fiind faptul că venitul pe cap de locuitor a acestor regiuni este mult inferior mediei Uniunii, reţelele transeuropene trebuie să contribuie la accelerarea dezvoltării lor economice şi să încurajeze convergenţa cu celelalte economii naţionale.

– Definirea priorităţilor în materie de infrastructuri. Aceleaşi regiuni sărace au în acest domeniu de recuperat o întârziere, atât pe planul cantităţii, cât şi pe cel al calităţii şi, ca urmare, o politică activă a Uniunii le-ar putea permite obţinerea de progrese.

– Întărirea competitivităţii economice. Absenţa IMM-urilor de pe Piaţa unică le împiedică să profite de anumite ocazii de creare a unor noi creneluri de piaţă şi menţine, în sânul UE, un nivel al creării de locuri de muncă inferior posibilităţilor reale ale acesteia.

– Instituirea unor legături între ţările Uniunii şi vecinii lor din ţările Europei de Est şi din jurul Mediteranei.

Ţinând cont de importanţa reţelelor, şefii de state şi de guverne ale Uniunii Europene, în cadrul Consiliului European de la Bruxelles din decembrie 1993, au acordat realizării accelerate a reţelelor transeuropene statutul de politică prioritară a Uniunii.

În egală măsură, reţelele transeuropene deţin un loc important în ‚‚Cartea albă a Comisiei, privind creşterea, competitivitatea şi ocuparea”‚ adoptată la Bruxelles, pentru a servi drept cadru reluării creşterii economice.

——————————————————————————–

[1] A se vedea, Alina Profiroiu, Marius Profiroiu, “Introducere in realitatile europene”, Editura Economica, Bucuresti, 1999, p. 122-123.

[2] A se vedea, Alina Profiroiu, Marius Profiroiu, op. cit., p. 123.