Contractul de CHARTER PARTY

Există două tipuri de transport pe mare: transport cu nave de linie şi transportul cu nave tramp.

Transportul cu nave tramp se realizează pe bază de contracte de navlosire (charter party[1]). Se pune la dispoziţia navlositorului pentru transport, o navă, părţi dintr-o navă sau un anumit spaţiu. Acest contract
se încheie în cazul navigaţiei tramp, care nu are un itinerar fix şi un orar precis. Navele circulă în căutarea de marfă şi se opresc în acele porturi unde se găsesc încărcături[2].

Dimpotrivă, transportul cu nave de linie se realizează pe linii dinainte stabilite pe baza unor acorduri dintre diferite state şi companii de navigaţie, pe care un anumit număr de nave voiajează periodic cu date şi termene fixe de sosire în porturile de pe aceste trasee. Aceste nave de linie: sunt de tip universal, putând transporta mărfuri generale, perisabile sau chiar mărfuri de masă; orarul lor este cunoscut şi afişat în porturi. Din această cauză se asimilează cu navele de linie şi alte nave care deşi nu deservesc cu regularitate anumite porturi execută totuşi transporturi pe baza de conosament în care sunt enunţate condiţiile transporturilor cu nave de linie.

Când contractul prevede transportul unei încărcături complete sau punerea la dispoziţie a unei nave în acest scop, contractul de navlosire este încorporat într-un document – charter party care este întotdeauna însoţit de un conosament care face dovada primirii şi eliberării mărfii de către comandant, expeditor, pe când la navele de linie, transportul se face numai pe baza de conosament. În porturile româneşti se foloseşte de regulă contractul de navlosire încheiat pentru folosirea întregii capacităţi de transport a unei nave, a unei părţi din aceasta sau a unei încăperi.

Reţinem aşadar că, charter party, încorporează condiţiile contractului de transport cu nave de curse neregulate (tramp). Altfel spus, închirierea de spaţiu pe navă în vederea efectuării transportului se realizează în baza unui contract de navlosire[3] (charter-party). La transporturile de mărfuri cu navele de tramp, charter party este întotdeauna însoţit de un conosament, la transporturile cu navele de linie este obligatorie însoţirea mărfurilor de un conosament, charter party nefiind obligatoriu.

În transporturile internaţionale se folosesc şi trans­porturile numite „a cueillette”, ce constau în aceea că nava la plecare dintr-un port în alt port, invită pe toţi încărcătorii care au mărfuri de transportat în acea direcţie, să încheie contracte de transport. Spre deosebire de transporturile de linie, transporturile „a cueillette” presupun transporturi întâmplătoare, deci nu execută cu regularitate această cursă. Transporturile „a cueillette” apar ca o formă intermediară între transporturile tramp şi cele cu vasele de linie[4].

——————————————————————————–

[1] Denumirea de charter-party sub care este cunoscut contractul de navlosire vine de la „carta-partita”, cunoscută în evul mediu, când documentul de transport era întocmit pe o singură foaie, tăiată în două jumătăţi, fiecare conţinând textul integral al documentului, câte o jumătate revenindu-i cărăuşului şi încărcătorului.

[2] În temeiul acestui contract se transportă cu precădere mărfuri de masă, în vrac, cu ocuparea spaţiului de transport al navei în întregime sau în parte, părţile stabilind portul’ de încărcare şi cel de destinaţie. Se folosesc şi nave cu destinaţie specială pentru anumite produse cum sunt tancurile petroliere, minera­lierele etc.

[3] Navlosirea reprezintă operaţiunea de prospectare a pieţei navlurilor, de contactare a armatorilor potenţiali şi de negociere a ofertelor de tonaj a acestora, în scopul încheierii contractului de navlosire. Se poate face direct de părţile interesate (armator şi navlositor) sau indirect prin reprezentanţi (brokeri navlositori).

[4] Gheorghe Filip, C. Roditis, L. Filip, „Dreptul transporturilor”, Editura Sansa, Bucuresti, 1998, p. 346.