definitia adoptiei

Av. EDUARD DRAGOMIR

Potrivit art. 1 din noua lege privind adopţia – Legea nr. 273/2004 – adopţia este operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie între adoptator şi adoptat, precum şi legături de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului.

Din momentul stabilirii filiaţiei prin adopţie încetează filiaţia firească dintre copilul adoptat şi părinţii săi naturali iar adoptatorii îşi asumă răspunderea şi obligaţiile ce revin părinţilor fireşti.

În terminologia juridică, noţiunea de adopţie are trei înţelesuri: de act juridic, de raport juridic şi de instituţie juridică.

Ca act juridic, adopţia desemnează însumarea voinţelor persoanelor care sunt chemate, potrivit legii, să-şi exprime consimţământul la adopţie.

Ca raport juridic, adopţia evocă legătura de rudenie civilă rezultată din actul juridic al adopţiei încuviinţat de către instanţa de judecată competentă.

Ca instituţie juridică, noţiunea de adopţie are înţelesul de totalitate a normelor juridice care reglementează atât actul juridic al adopţiei cât şi relaţiile juridice rezultate din acesta.

Codul familiei reglementa două feluri de adopţie: adopţia cu efecte restrânse (art. 67-78, în prezent abrogate) şi adopţia cu efecte depline (art. 79, în prezent abrogat).

Adopţia cu efecte restrânse era adopţia în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi deveneau rude cu adoptatorul, ei păstrându-şi totodată legăturile de rudenie cu rudele lor fireşti.

Adopţia cu efecte depline se caracterizează prin faptul că adoptatul şi descendenţii săi deveneau rude cu adoptatorul si rudele acestuia, asemenea unui copil firesc al adoptatorului, iar legăturile de rudenie dintre adoptat şi părinţii fireşti precum şi rudele acestora, încetau.

Ulterior, prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 25/1997 cu privire la adopţie, şi apoi prin Legea nr. 273/2004, a fost reglementat un singur fel de adopţie, care prezintă caracteristicile următoare :

a. filiaţia se stabileşte între cel care adoptă şi copilul adoptat;

b. rudenia se stabileşte între copilul adoptat şi rudele adoptatorului; deşi legea nu prevede expres, rudenia se stabileşte şi între descendenţii copilului adoptat şi rudele adoptatorului; soluţia rezultă din textul legal care prevede stabilirea filiaţiei dintre copilul adoptat şi cel care adoptă. În aceeaşi ordine de idei amintim că, pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile de încuviinţare a adopţiei, serviciul de stare civilă competent va întocmi, în condiţiile legii, un nou act de naştere al copilului, în care adoptatorii vor fi trecuţi ca părinţii săi fireşti.

c. încetează filiaţia dintre copilul adoptat şi părinţii săi, încetează rudenia dintre copilul adoptat şi rudele sale fireşti, precum si rudenia dintre descendenţii copilului adoptat şi rudele sale fireşti.

Instanţa supremă a decis că atunci când înfierea este încuviinţată cu toate efectele filiaţiei fireşti, drepturile şi îndatoririle izvorâte din filiaţie între minorul înfiat şi părinţii săi fireşti, precum şi rudele acestuia, încetează. Drept urmare, cum bunicii, rude din filiaţia firească, nu mai pot avea îndatoriri faţă de minorul înfiat cu toate efectele filiaţiei fireşti, ei nu mai pot păstra nici drepturi, printre care şi pe acela de a avea legături personale cu minorul. Drepturile şi îndatoririle care încetează prin înfiere nu trebui să fie înţelese numai sub aspect patrimonial, deoarece legea nu face o asemenea limitare ci, în totalitatea lor, deci şi cele de ordin personal.