Litigii de munca

Tribunalul VASLUI, Sentinta civila Nr. 1928 din 16 decembrie 2010

Dosar nr. 2947/89/2010R O M Â N I ATRIBUNALUL VASLUISECTIA CIVILASentinta civila Nr. 1928Sedinta publica de la 16 Decembrie 2010 Instanta constituita din:PRESEDINTE PETRUS CIPRIAN DIACONARUAsistent judiciar OLIVIA CRETUAsistent judiciar LORIN STEFAN PASCARUGrefier LAVINIA-CERASELA LICA Pe rol judecarea cauzei Litigii de munca privind pe contestatoarea PF cu domiciliul în, în contradictoriu cu Ministerul Justitiei cu sediul în Bucuresti, str. Apollodor nr. 17, sector 5 Bucuresti, având ca obiect contestatie decizie de sanctionare. La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta contestatoarea personal, lipsa fiind intimatul. Procedura legal îndeplinita. S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza urmatoarele: dosarul se afla la al 2 termen de judecata, procedura de citare cu partile este completa, pârâtul a depus întâmpinare si documentatie aferenta în dublu exemplar, conform art.287 din Codul muncii, din care un exemplar a fot comunicat si contestatoarei care nu a formulat raspuns si nici nu a depus la dosarul prezentei cauze contestatia formulata împotriva deciziei de sanctionare nr. 77759/6.08.2010 la Ministerul Justitiei împreuna cu raspunsul Ministerului. S-au analizat actele si lucrarile dosarului, dupa care; Contestatoarea depune la dosarul cauzei contestatia formulata împotriva deciziei de sanctionare nr. 77759/6.08.2010 la Ministerul Justitiei împreuna cu raspunsul Ministerului, un mail emis de Directia de Probatiune cu privire la inexistenta unui nomenclator arhivistic precum si raspuns fata de întâmpinarea intimatului, dupa care, fiind interpelata de catre instanta, arata ca nu mai are alte cereri de formulat si nici alte probe de administrat în prezenta cauza, motiv pentru care instanta constata cauza în stare de judecata, urmând a da cuvântul partii prezente pe fondul cauzei. Având cuvântul pe fondul cauzei, contestatoarea solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata. Aceasta precizeaza ca prin Decizia nr. 77759/6.08.2010 a Directorului de Probatiune aceasta a fost sanctionata cu masura avertismentului pentru faptul ca în ultimele 6 luni nu a asigurat pastrarea corespunzatoare , la nivelul serviciului, a celui de al doilea exemplar al referatelor de evaluare în format de hârtie, precum si pentru ca nu a anuntat conducerea Directiei de Probatiune despre aceasta situatie. Cu privire la acest aspect contestatoarea arata ca de la începutul lunii iunie 2010 referatele de evaluare au fost listate în dublu exemplar , ca urmare a comisiei de audit si de asemenea precizeaza ca nu exista nici o prevedere legala care sa specifice care este modalitatea de pastrare „corespunzatoare” a celui de al doilea exemplar al referatelor de evaluare. În nici un act normativ din legislatia specifica probatiunii nu se prevede pastrarea acestor documente. Astfel. Legea nr.16/1996, Legea Arhivelor Nationale, este singura care reglementeaza acest aspect. Potrivit art.7 si 8 coroborate cu art. 4 din Legea nr.16/1996 serviciile de probatiune nu au obligatia de a arhiva documentele, neavând personalitate juridica. Atributia de a emite nomenclatorul de arhivare si de a asigura arhivarea corespunzatoare a documentelor din cadrul serviciilor de probatiune apartine Ministerului Justitiei care nu a emis un astfel de nomenclator de la înfiintarea Serviciului de Probatiune Vaslui, în anul 2001. Totodata aceasta mai arata faptul ca toate referatele de evaluare au fost semnate de consilierii de probatiune care le-au întocmit si au fost contrasemnate de ea, în calitate de sef al serviciului, respectându-se forma oficiala în toate cazurile asa cum prevede art.12 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioara al Serviciilor de Probatiune . Pentru motivele invocate mai sus precum si pentru motivele invocate în actiunea introductiva, considera ca nu a savârsit abaterea disciplinara prev. de art. 73 lit.d asa cum este mentionat în decizia de sanctionare, respectiv aceea de neglijenta repetata în rezolvarea lucrarilor. Considera ca lucrarile serviciului au fost elaborate în conformitate cu toate prevederile legale, iar faptul ca la nivelul serviciului nu a existat un al doilea exemplar al referatului de evaluare nu înseamna ca a fost neglijenta în mod repetat. Prin urmare solicita anularea deciziei de sanctionare . S-au declarat dezbaterile închise, dupa care s-a lasat dosarul în pronuntare, urmând a se trece ulterior la deliberare, conform art.256 Cpc, pentru când s-a dat sentinta civila de fata;INSTANTADeliberând asupra litigiului de munca de fata, constata urmatoarele: Prin cererea înregistrata la Tribunalul Vaslui sub nr. 2947/89/2010 la data de 09.09.2010 contestatoarea PF, contradictoriu cu intimatul Ministerul Justitiei, a formulat contestatie împotriva Deciziei nr. 77759/4/6.08.2010 a Directorului Directiei de Probatiune, directie din Ministerul Justitiei. În motivarea contestatiei s-au aratat urmatoarele: prin decizia nr. 77759/4/6.08.2010 a Directorului Directiei de Probatiune a fost sanctionata disciplinar cu avertisment scris pentru ca în ultimele luni nu am asigurat pastrarea corespunzatoare, la nivelul serviciului, a celui de-al doilea exemplar al referatelor de evaluare în format de hârtie, precum si pentru faptul ca nu am anuntat conducerea Directiei de Probatiune despre aceasta situatie. Se contesta perioada de 6 luni mentionata, deoarece de la începutul lunii iunie 2010 referatele de evaluare au fost listate în dublu exemplar, ca urmare a recomandarilor comisiei de audit, cu ocazia misiunii de audit intern efectuata în cadrul serviciului de probatiune. Cu privire la faptul ca a primit aceasta sanctiune disciplinara ca urmare a neasigurarii pastrarii corespunzatoare a celui de-al doilea exemplar al referatelor de evaluare se mentioneaza faptul ca nu exista nici o prevedere legala care sa specifice care este modalitatea de pastrare “corespunzatoare”, în nici un act normativ din legislatia specifica probatiunii nu se prevede pastrarea acestor documente. Astfel, numai Legea nr. 16/1996, Legea Arhivelor Nationale, este singura care reglementeaza, la modul general, pastrarea documentelor. Din art. 4, 7 si 8 din Legea nr. 16/1996 coroborate cu art. 1 din O.G. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de reintegrare sociala a infractorilor si de supraveghere a executarii sanctiunilor neprivative de libertate, aprobata prin Legea nr. 129/2001, se poate observa ca serviciile de probatiune nu au obligatia de a arhiva documentele, neavând personalitate juridica, fiind organisme specializate, în subordinea Ministerului Justitiei. Atributia de a emite nomenclatorul de arhivare si de a asigura arhivarea corespunzatoare a documentelor din cadrul serviciilor de probatiune, apartine Ministerului Justitiei, care nu a emis un astfel de nomenclator de la înfiintarea Serviciului de Probatiune Vaslui, în anul 2001. Directia de probatiune trebuia sa transmita catre serviciile de probatiune norme clare de realizare a arhivei, pentru a putea pastra în mod corespunzator (ceea ce mi se imputa ca nu am facut) si copiile referatelor de evaluare. În lipsa unor asemenea norme, care sa reglementeze arhivarea documentelor de la nivelul serviciului, se considera ca aplicarea unei sanctiuni disciplinare ca urmare a faptului ca nu a facut ceva ce nu este reglementat, nu se impune. Nici un argument juridic ridicat nu face referire la obligativitatea si modalitatea arhivarii referatelor de evaluare. La punctul nr. 1 din presupusele prevederi legale încalcate se face trimitere la art. 5 lit. c),d),p), si s) din Regulamentul de ordine interioara al serviciilor de probatiune în care se prevede ca seful asigura conducerea curenta a activitatii serviciului, scop în care: urmareste si raspunde de elaborarea corespunzatoare (…) a lucrarilor, asigura si verifica respectarea de catre consilieri a legii, a regulamentelor (…), asigura controlul permanent al modului în care sunt tinute si pastrate lucrarile, dosarele, evidentele si registrele serviciului, asigura informarea promta si acurata a directiei de specialitate si solicita avizul acesteia în cazurile prevazute de lege; considera contestatoarea faptul ca a îndeplinit toate atributiile mentionate, iar în privinta aceleia de a controla cum sunt tinute si pastrate lucrarile, dosarele, evidentele si registrele serviciului a depus toate diligentele pentru pastrarea documentelor care existau la nivelul serviciului (dosarele de supraveghere etc) nefiind specificat ca referatele de evaluare trebuie listate în doua exemplare. Nu intra în atributiile contestatoarei sa informeze Directia de Probatiune despre faptul ca nu exista un nomenclator arhivistic, respectiv norme de pastrare a celui de-al doilea exemplar al referatelor de evaluare, deoarece nu este o situatie specifica Serviciului de Probatiune Vaslui, ci o obligatie a Ministerului Justitiei, conform Legii nr. 16/1996. Cu privire la celelalte reglementari, de la punctele nr. 2-4, se arata ca nu au fost încalcate de catre contestatoare si nici nu au legatura cu decizia de sanctionare. Astfel, aceasta s-a asigurat de faptul ca referatele de evaluare au fost semnate de consilierii de probatiune care le-au întocmit, fiind si contrasemnate de catre mine, seful serviciului, respectându-se forma oficiala în toate cazurile, asa cum prevede art. 12 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioara al serviciilor de probatiune. În decizia de sanctionare nu este acuzata ca nu a transmis referatele de evaluare catre organele judiciare fara a respecta forma oficiala, ci ca nu a pastrat un exemplar din acestea. Ca urmare, acest argument juridic nu poate sta la baza deciziei de sanctionare. Nici nici faptul ca a încalcat prevederile art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 1239/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de probatiune, republicata, nu este obiectul sanctionarii disciplinare, respectiv faptul ca fiecare pagina a referatelor de evaluare va purta în coltul din dreapta jos stampila si semnatura sefului serviciului, deoarece toate referatele de evaluare au respectat aceasta forma impusa de lege. Ca ultim argument juridic al deciziei de sanctionare se prevede faptul ca am încalcat art. 14 lit. c) din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune, respectiv ca nu a urmarit elaborarea corespunzatoare a lucrarilor; se arata, înca o data ca referatele de evaluare întocmite si înaintate organelor judiciare au respectat toate conditiile cerute de lege. Directorul Directia de Probatiune a emis decizia de sanctionare pentru faptul ca nu a asigurat pastrarea corespunzatoare a unui exemplar din referatele de evaluare, dar argumentele juridice fac referire la cu totul altceva. În lipsa unei încalcari a unui act normativ nu se poate aplica aceasta decizie de sanctionare disciplinara. La serviciul de probatiune nu s-a facut nici o inspectie de la înfiintare, din 2001, care sa constate eventualele nereguli si sa emita norme de îndrumare, inclusiv cu privire la modalitatea de arhivare a documentelor. S-a anexat copia actului contestat. Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestatiei pentru urmatoarele motive: este neîntemeiata contestarea de catre reclamanta a perioadei de 6 luni mentionata în cuprinsul deciziei de avertizare, perioada de care s-a tinut cont în aplicarea sanctiunii disciplinare. Având în vedere starea de fapt, se considera ca avertismentul a fost aplicat cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (6) si ale art. 76 alin. (2) din Legea nr. 123/2006 privind statutul personalului din serviciile de probatiune care stipuleaza ca sanctiunile disciplinare se aplica în termen de 6 luni de la data savârsirii faptei. Astfel, în mod corect, directorul Directiei de Probatiune a tinut seama la aplicarea avertismentului numai de faptele savârsite în intervalul de 6 luni anterior momentului aplicarii acestuia. Din continutul avertismentului reiese ca la alegerea sanctiunii, s-a tinut seama, conform art. 74 alin. (3) din Legea nr. 123/2006 nu doar de gravitatea abaterii, ci si de împrejurarile în care a fost savârsita, respectiv de anumite aspecte invocate de reclamanta, care pot fi interpretate ca circumstanta agravanta, respectiv atenuanta. Astfel, poate fi considerat o circumstanta agravanta faptul ca niciodata de la înfiintarea serviciului de probatiune (2001) si pâna în luna iunie a anului 2010, al doilea exemplar al referatelor de evaluare nu a existat în serviciu pe suport de hârtie, pastrarea referatelor realizându-se fara asigurarea unor dovezi materiale si purtatoare de însemne credibile (semnaturi, stampile). Conform celor declarate de reclamanta în întâlnirea cu conducerea Directiei de Probatiune din data de 06.08.2010, consemnate în procesul-verbal încheiat cu aceasta ocazie, rezulta ca al doilea exemplar al referatelor de evaluare nu a fost printat niciodata, pastrându-se doar în format electronic, nescanat, o data la 6 luni referatele fiind salvate pe un DVD aflat în pastrarea sefului serviciului. Având în vedere aceste aspecte, listarea si reconstituirea referatelor în cursul lunii iunie 2010, conform recomandarilor auditului este o circumstanta în favoarea reclamantei, însa nu una suficient de puternica pentru a înlatura necesitatea aplicarii unei sanctiuni, dar suficienta pentru a determina aplicarea unei sanctiuni mai usoare. Se considera neîntemeiate si sustinerile reclamantei referitoare la inexistenta unor prevederi legale referitoare la modalitatea de pastrare corespunzatoare a documentelor. Prevederile legale care reglementeaza aceste aspecte au într-adevar un caracter general, însa din interpretarea coroborata a acestora, reiese necesitatea pastrarii unui exemplar original sau cel putin a unei copii de pe exemplarul original al referatelor de evaluare. Spre exemplu, daca se realizeaza o analiza coroborata a unora dintre prevederile legale încalcate invocate la punctele 1- 4 din cuprinsul deciziei de sanctionare, respectiv cea referitoare la art. 9 alin. (3) din H.G. nr. 1239/2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de probatiune, republicata, care spune ca „fiecare pagina scrisa a referatului de evaluare va purta în coltul din dreapta jos stampila si semnatura sefului serviciului de probatiune”, cea referitoare la art. 12 alin. (6) din Regulamentul de Ordine Interioara al serviciilor de probatiune O.M.J. nr. 510/C/ 2005 în care se spune ca lucrarea solutionata este semnata de persoana care a întocmit-o si se contrasemneaza de seful serviciului, respectându-se forma oficiala în toate cazurile precum si cea din art. 5 lit. c), d), si p) din Regulamentul de Ordine Interioara al serviciilor de probatiune aprobat prin O.M.J. nr. 510/C/ 2005 în care se prevede ca seful asigura conducerea curenta a activitatii serviciului, scop în care urmareste si raspunde de elaborarea corespunzatoare si la termenele stabilite a lucrarilor, asigura si verifica respectarea de catre consilieri a legii, a regulamentelor si a obligatiilor statutare, asigura controlul permanent al modului în care sunt tinute si pastrate lucrarile, dosarele, evidentele si registrele serviciului, se punem întrebarea :cum pot exercita controlul asupra respectarii cerintelor legii în întocmirea referatelor un inspector de probatiune sau orice alta persoana abilitata sa controleze activitatea serviciului ori chiar seful serviciului asupra lucrarilor întocmite în absenta sa din serviciu, atunci când revine în activitate? Consideram intimatul ca, procesul de arhivare presupune o grupare a documentelor emise sau primite de o institutie în functie de anumite criterii din nomenclatorul arhivistic si nu asigurarea efectiva a existentei la sediul serviciului a unui exemplar conform cu originalul documentelor iesite din serviciu (a se vedea art. 8 alin. (1) din Legea Arhivelor Nationale nr. 16/1996, care prevede ca anual documentele se grupeaza în unitati arhivistice, potrivit problematicii si termenelor de pastrare stabilite în nomenclatorul documentelor de arhiva, care se întocmeste de catre fiecare creator pentru documentele proprii). În lumina celor specificate la punctele de mai sus, si raportat la afirmatiile reclamantei, care precizeaza ca a depus toate diligentele pentru pastrarea referatelor si ca a îndeplinit atributiile de control asupra modului cum sunt tinute si pastrate dosarele, evidentele si registrele serviciului, persista înca întrebarea cum ar putea face reclamanta dovada respectarii atât a conditiilor de forma (semnaturi, stampila, data întocmirii si semnarii referatului, numarul de înregistrare si data expedierii referatului) pentru întocmirea referatelor, în lipsa unui exemplar în original sau a unei copii de pe acesta, cât si a faptului daca exista identitate de continut între referatele trimise organelor judiciare si cele salvate în format electronic nescanat, format usor modificabil, de altfel.Afirmatiile în legatura cu neefectuarea nici unei inspectii a activitatii serviciului de la înfiintare si pâna în prezent, „care sa constate eventualele nereguli si sa emita norme de îndrumare, inclusiv cu privire la modalitatea de arhivare a documentelor”, sunt irelevante în contextul faptelor care se imputa reclamantei.La filele 19-71 s-au anexat o serie de acte, în copie.Contestatoarea a depus un raspuns la întâmpinare iar intimatul a depus documentatia ce a stat la beze emiterii deciziei contestate.Fata de actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarea situatie de fapt:Prezentul litigiu este de competenta instantelor judecatoresti specializate în litigii de munca raportat la dispozitiile art. 78 Lg. 123 din 2006 ce prevede faptul ca dispozitiile legii mentionate se completează cu reglementările din legislatia muncii si legislatia civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă prevăzute de prezenta lege.Contestatoarea PF a fost sanctionata cu avertisment scris, prin decizia nr. 77759/4/D.P/06.08.2010 emisa de Directorul Directiei de Probatiune din Ministerul Justitiei, „…pentru faptul ca în ultimele 6 luni nu s-a asigurat de pastrarea corespunzatoare, la nivelul serviciului a celui de-al doilea exemplar al referatelor de evaluare în format pe hârtie, semnat si stampilat, precum si prin faptul ca nu a anuntat conducerea Directiei de Probatiune despre aceasta situatie si cauzele care au generat-o, în vederea luarii masurii corespunzatoare”.S-a retinut, în cuprinsul deciziei, faptul ca au fost încalcate dipsozitiile urmatoare: art. 5 lit.c, d, p si s din Regulamentul de Ordine Interioara al serviciilor de probatiune aprobat prin O.M.J. nr. 510/C/2005, art. 12 al.6 din acelasi act, art. 9 al.3 din HG 1239 din 2000, art. 14 al.c Lg. 123 din 2006. S-a mai retinut încalcarea dispozitiilor art. 73 lit.d, 72 al.2, 74 al.1 lit.a, al.3 si al.4, 75 al.1 Lg. 123 din 2006. Contestatoarea are calitatea de sef Serviciu probatiune si, conform Lg. nr. 123 din 4 mai 2006 privind statutul personalului de probatiune, are mai multe atributii prevazute în mod expres de legiuitor (art. 14). Conform art. 63 Lg. nr. 123 din 4 mai 2006 personalului de probatiune din cadrul serviciilor si inspectorilor de probatiune le revin o sertie de obligatii printre care cea de a duce la îndeplinire atributiile ce le revin conform fisei postului.Conform art 72 al.1 Lg. nr. 123 din 4 mai 2006 personalul de probatiune raspunde disciplinar în cazul săvârsirii unor abateri de la îndatoririle de serviciu, precum si în cazul manifestarii unui comportament care dauneaza interesului serviciului si prestigiului justitiei iar conform art. 73 Lg. 123 din 2006 „ Sunt abateri disciplinare următoarele fapte: …d) neglijenta repetată în rezolvarea lucrărilor…”.Procedura de solutionare a unei sanctiuni cu avertisment scris este o procedura speciala, prevazuta de dispozitiile art. 76 (2) : „Împotriva sanctiunii disciplinare aplicate potrivit prevederilor art. 75 alin. (1) persoana în cauză poate face contestatie la directorul directiei de specialitate sau, în cazul în care sanctiunea a fost aplicată de directorul Directiei de probatiune, la ministrul justitiei, în termen de 30 de zile de la comunicarea deciziei prin care s-a aplicat sanctiunea”.Retine instanta faptul ca acesta procedura a fost respectata de catre contestatoare, la dosar fiind depusa contestatia formulata de aceasta împotriva deciziei, contestatie adresata Ministrului Justitiei.Având în vedere aceasta procedura speciala, instanta retine si faptul ca nu sunt aplicabile dispozitiile Codului Muncii, art. 268, respectiv mentiunile ce trebuie sa le cuprinda, în mod obligatori, decizia de sanctionare. Pentru a analiza legalitatea si temeinicia faptei pentru care a fost sanctionata contestatoare instanta trebuie sa analizeze obligatiile ce îi reveneau acesteia conform contractului de munca, fisei postului si normelor legale, aceasta analiza raportându-se la actele depuse la dosar întrucât sarcina probei în litigiile de munca apartine angajatorului, respectiv intimatului.La dosar nu s-a depus nici contractul de munca, nici fisa postului desi sarcina probei, asa cum am aratat si raportat la dispozitiile art. 287, 288 Codul Muncii, îi revenea intimatului. Nici legea nr. 123 din 2006 nu prevede obligatiile pentru neîndeplinirea carora a fost sanctionata contestatoarea, fiind mentionate doar o serie de obligatii cu caracter general.În privinta HG nr. 1.239 din 29 noiembrie 2000 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 92/2000 privind organizarea si functionarea serviciilor de probatiune, instanta retine faptul ca, în cuprinsul art. 9 (si anexa 1) este prevazuta forma pe care trebuie sa o îndeplineasca referatul de evaluare. Nici unul din aceste acte normative nu cuprinde obligatia de pastrare a celui de-al doilea exemplar al referatelor de evaluare în format pe hârtie. Atâta timp cât nu exista o obligatie în acest sens, nu se poate retine neglijenta repetată în rezolvarea lucrărilor. Atributiile contestatoarei trebuiau prevazute expres, clar pentru a putea fi analizate, verificate, neputându-se avea în vedere obligatii ce trebuiesc a fi interpretate, ce nu au un continut, clar si precis, pentru a putea fi respectat si verificat. În acelasi sens sunt si dispozitiile art. 39 al.2 Codul muncii ce prevad faptul ca salariatului ii revine obligatia de a realiza norma de munca sau, dupa caz, de a indeplini atributiile ce ii revin conform fisei postului (alaturi de alte obligatii). Din punctul de vedere al angajatului, disciplina muncii reprezinta o obligatie juridica cu caracter de sinteza care însumeaza si rezuma în esenta totalitatea îndatoririlor de serviciu asumate de persoana care încheie contractul individual de munca.Sub aspectul finalitatii ei, disciplina muncii reprezinta o stare de ordine existenta în desfasurarea procesului de munca, rezultând din respectarea întocmai a normelor ce reglementeaza acest proces si din îndeplinirea obligatiilor asumate prin încheierea contractului. Conform art. 263 al.2 Codul Muncii abaterea disciplinara este o fapta in legatura cu munca si care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acesta a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici. Atâta timp cât, din probatoriul administrat, nu reiese încalcarea vreunei dispozitii din cele mentionate mai sus, instanta retine faptul ca nu suntem în prezenta unei abateri disciplinare. În cauza de fata intimatul nu a facut dovada existentei unei actiuni sau inactiuni savârsite cu vinovatie de catre contestatoare, a existentei unei încalcari de catre aceasta a normelor invocate prin faptul ca în ultimele 6 luni nu s-a asigurat de pastrarea corespunzatoare, la nivelul serviciului a celui de-al doilea exemplar al referatelor de evaluare în format pe hârtie, semnat si stampilat. În ceea ce priveste a doua fapta, retine instanta, este o consecinta a primei fapte retinute – nu a anuntat conducerea Directiei de Probatiune despre aceasta situatie si cauzele care au generat-o, în vederea luarii masurii corespunzatoare – motiv pentru care este aplicabil acelasi rationament. Pentru considerentele expuse mai sus, instanta va admite contestatia formulata de contestatoarea PF în contradictoriu cu Ministerul Justitiei si va anula Decizia nr. 77759/4/D.P/06.08.2010 emisa de Directorul Directiei de Probatiune din Ministerul Justitiei.PENTRU ACESTE MOTIVEÎN NUMELE LEGIIHOTARASTE : Admite contestatia formulata de contestatoarea PF cu domiciliul în, în contradictoriu cu Ministerul Justitiei cu sediul în Bucuresti, str. Apollodor nr. 17, sector 5 Bucuresti. Anuleaza Decizia nr. 77759/4/D.P/06.08.2010 emisa de Directorul Directiei de Probatiune din Ministerul Justitiei . Cu drept de recurs în termen de 10 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 16 Decembrie 2010 .