Omorul (art. 174 Cod penal). Concept si caracterizare

După cum rezultă din dispoziţiile art. 174 C. pen., omorul constă în uciderea unei persoane[1]. Acest mod de exprimare nu reprezintă altceva decât o explicare mai precisă a denumirii marginale a infracţiunii (omorul), fără a reprezenta o descriere explicită a tuturor elementelor constitutive ale infracţiunii. Pedeapsa pentru infracţiunea de omor este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi[2]. Tentativa se pedepseşte.

În şedinţa din 20 februarie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat un număr de 3 dosare în care au fost declarate recursuri în interesul legii de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pronunţându-se următoarele soluţii[3]:

־         prin decizia nr. V, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

Actele de violenţă cu intenţia de a ucide, săvârşite în aceeaşi împrejurare asupra a două persoane, dintre care una a decedat, constituie atât infracţiunea de omor – simplu, calificat sau deosebit de grav – comisă asupra unei singure persoane, cât şi tentativa de omor, după caz, simplu, calificat sau deosebit de grav, aflate în concurs. Agravanta prevăzută în art. 176 alin. 1 lit. b din Codul penal nu este aplicabilă în cazul faptelor menţionate.

־         prin decizia nr. VI, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că:

În aplicarea dispoziţiilor art. 52 alin. 5 din Codul de procedură penală, neindicarea corectă, în cuprinsul cererii de recuzare ce priveşte întreaga instanţă, a cazului de incompatibilitate în care se află fiecare judecător, atrage respingerea cererii ca nefondată; prin decizia nr. VII, admiţându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că: în aplicarea dispoziţiilor art. 140 alin. 1 lit. a din Codul de procedură penală, neverificarea de către instanţă, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive a inculpatului major înainte de împlinirea duratei de 60 de zile, la care se referă art. 160b  alin. 1 din Codul de procedură penală, a inculpatului minor între 14 şi 16 ani înainte de expirarea duratei de 30 de zile prevăzută în art. 160 lit. h alin. 2 din Codul de procedură penală, iar a inculpatului minor mai mare de 16 ani înainte de expirarea duratei de 40 de zile prevăzute în art. 160b  alin. 3 din Codul de procedură penală, atrage încetarea de drept a măsurii arestării preventive luată faţă de inculpaţi şi punerea lor de îndată în libertate. După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea vor fi publicate în Monitorul Oficial Partea I.

În literatura de specialitate, omorul a fost definit ca fiind “fapta persoanei care, cu intenţie, ucide o altă persoană”[4]. Nici o astfel de definiţie însă, nu scoate în evidenţă toate elementele conţinutului juridic al infracţiunii de omor (de exemplu, ar evidenţia numai actul de violentă asupra altei persoane, dar nu şi rezultatul constând din moartea acelei persoane, precum şi raportul de cauzalitate între act si rezultat).

Dacă totuşi legiuitorul român a preferat să folosească o exprimare eliptică, explicaţia trebuie căutată în faptul că nu a socotit necesară descrierea mai amplă a conţinutului incriminării. În definirea omorului legiuitorul se foloseşte de însuşirea obiectivă a substantivului provenit dintr-un verb (uciderea) de a comprima în el descrierea acţiunii (manifestarea de violenţă faţă de victimă), rezultatul imediat (moartea victimei), cât şi legătura de cauzalitate dintre faptă şi rezultat şi de a exprima concludent aceste realităţi. O asemenea tehnică mai foloseşte legiuitorului şi în cazul altor incriminări (de exemplu: distrugerea, lipsirea de libertate etc.). Cu acest mod de exprimare legiuitorul operează nu numai în definirea variantei simple a omorului, dar şi a variantelor de specie (pruncuciderea, determinarea sau înlesnirea sinuciderii, uciderea din culpă), precum şi a variantelor agravate ale omorului (omorul calificat şi omorul deosebit de grav)[5].

În practica judiciară s-a reţinut că uciderea în urma unei certe între foşti concubini şi apoi însuşirea de către inculpat a unor obiecte ale victimei, nu confirmă neîndoielnic intenţia acestuia de a o ucide pentru a săvârşi o tâlhărie. Nefiind stabilit un atare mobil, faptele se încadrează în infracţiunile de omor prevăzută în art. 174 şi de furt prevăzută în art. 208 alin. 1 C. pen[6].

Tot astfel, s-a decis că ameninţarea repetată a unei persoane cu moartea, o durată mai mare de timp, urmată de deplasarea inculpatului înarmat cu topor şi cuţit la domiciliul victimei şi uciderea acesteia, întruneşte elementele caracteristice ale infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 175 lit. a) C. pen. şi nu infracţiunea de omor simplu (art. 174 Cod penal) cum a susţinut inculpatul în apel şi recurs.

În speţă, instanţa a reţinut că[7], în seara zilei de 16 mai 2004, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit şi un topor şi s-a deplasat cu autoturismul spre imobilul în care locuia fosta sa soţie împreună cu părinţii săi, parcând maşina pe un alt drum, pentru a nu fi observat de aceştia. Inculpatul a pătruns în curtea imobilului prin escaladarea gardului, a forţat încuietoarea uşii de acces, iar apoi a intrat în dormitorul în care se afla fosta sa soţie, pe care a prins-o cu mâna de gât şi i-a aplicat repetat lovituri în zona inimii, după care şi-a provocat o plagă înţepată în abdomen. Prin decizia penală nr. 136 din 26 mai 2005, Curtea de Apel Piteşti a respins apelul inculpatului. Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs, susţinând că fapta sa constituie infracţiunea de omor prevăzut în art. 174 C. pen. Recursul este nefondat.

La organele de poliţie locale au fost primite, anterior faptei, repetate plângeri ale victimei prin care făcea cunoscut că este ameninţată cu moartea de inculpat. Se constată, astfel, că hotărârea de a ucide victima a fost luată de inculpat mult anterior săvârşirii faptei. Deplasarea inculpatului la domiciliul victimei înarmat cu toporul şi un cuţit, reprezintă acţiuni neîndoielnice de premeditare şi de pregătire a omorului.

            În consecinţă, reţinând că fapta inculpatului a fost corect încadrată juridic de instanţe, iar pedeapsa a fost corect individualizată, recursul a fost respins[8].

——————————————————————————–

[1] Legea nr. 278/2006, pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi, Editura C.H. Beck, actualizat la 15.07.2006, Bucureşti, 2006, p. 68.

[2] În ceea ce priveşte acţiunea civilă, în cazul săvârşirii infracţiunii de omor, obligarea inculpatului la plata unei prestaţii periodice către copiii minori ai victimei, până la majoratul acestora, are rolul de a acoperi prejudiciul cauzat minorilor prin lipsirea acestora de contribuţia lunară pe care victima o avea la întreţinerea lor. Prin urmare, obligarea inculpatului la plata unei sume globale, reprezentând prestaţia periodică calculată cumulat până la majoratul minorilor, este nelegală – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 822 din 8 februarie 2006

[3] www.scj.ro (site-ul oficial al instanţei Supreme – Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie)

[4] V. Dongoroz ş.a., “Explicaţii teoretice ale Codului penal român”, Editura Academiei, Bucureşti, p. 180.

[5] Alexandru Boroi, “Infracţiuni contra vieţii”, Editura All Beck, Bucureşti, 1999, p. 47-48; Alexandru Boroi, „Aspecte teoretice şi practice privind infracţiunile de omor şi loviturile sau vătămările cauzatoare de moarte”, Editura Ministerului de Interne, Bucureşti, 1991, p. 13.

[6] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 5931 din 21 octombrie 2005

[7] Prin sentinţa penală nr. 29 din 16 martie 2005, Tribunalul Vâlcea a condamnat pe inculpatul  M.C. pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat prevăzută în art. 174 raportat la art. 175 lit. a) C. pen.

[8] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, decizia nr. 4582 din 3 august 2005 – publicată pe site-ul oficial al instanţei supreme: www.scj.ro

Link-uri catre alte site-uri: www.practicajudiciara.ro, www.romaniajuridica.ro, www.penalnet.ro, www.comunitar.ro, www.infolucrari.ro, www.dreptulcivil.ro, www.europainfo.ro, www.ejuridice.ro, www.admiterebarou.ro, www.lucrari.ro,  www.admitereavocatura.ro, www.lexmag.ro, www.elucrari.ro, www.nominalex.ro, www.afaceriagricole.ro, www.retetaculinara.ro, www.eurinfo.ro, www.edocumentare.ro, www.roavocatura.ro, www.edocumentare.ro, www.legicomentate.ro, www.studiijuridice.ro, www.librariejuridica.ro, www.agendajuridica.ro, www.infoagency.ro, www.librarieeuropeana.ro, www.lexmania.ro, www.jurispedia.ro, www.decorativedesign.ro, www.juridice.eu, www.traducericontracte.ro, www.eavocatura.ro, www.dizertatie.ro, www.infocontracte.ro, www.infotipografie.ro, www.disertatie.ro, www.trufele.ro, www.cartiagricultura.ro, www.tabloulavocatilor.ro, www.lucraridedisertatie.ro, www.magistratura.ro, www.universulliterar.ro, www.taxedetimbru.ro, www.dexjuridic.ro, www.dedrept.ro.