Omorul calificat (art. 175 Cod penal). Concept si caracterizare

Omorul calificat este incriminat în art. 175 C. pen. şi constă în omorul săvârşit în vreuna din următoarele împrejurări:

־         cu premeditare (lit. a);

־         din interes material (lit. b);

־         asupra soţului sau unei rude apropiate (lit. c);

־         profitând de starea de neputinţă a victimei de a se apăra (lit. d);

־         prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane (lit. e);

־         în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (lit. f);

־         pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmărire sau arestare ori, de la executarea unei pedepse (lit. g);

־         pentru a înlesni sau ascunde săvârşirea altei infracţiuni (lit. h);

־         în public (lit. i)”[1].

Tentativa se pedepseşte – art. 175 alin. 2 Cod penal.

Prin Decizia nr. IV/2005[2] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul în interesul legii şi a statuat că: în cazul infracţiunii de omor calificat prevăzut de art. 174 alin. 1 raportat la art. 175 alin. 1 lit c) din Codul penal, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 alin. 1 lit. b) din acelaşi cod privind circumstanţa agravată care se referă la săvârşirea infracţiunii „prin violenţe asupra membrilor familiei”.

Omorul calificat este varianta agravată a omorului simplu dar prevăzută distinct în Codul penal, ca o infracţiune autonomă şi poate fi definit ca fiind uciderea unei per­soane cu intenţie în vreuna din împrejurările descrise în art. 175 lit. (a) la lit. (i) C. pen. Deşi infracţiunea de omor prezintă întotdeauna aceleaşi caracteristici – acţiunea de a ucide cu intenţie o fiinţă omenească, acţiune ce are ca rezultat moartea victimei – în realizarea sa concretă poate prezenta diverse particularităţi, după cum în jurul faptei tipice (omorul simplu) se grupează, se alătură diferite elemente care, fără a schimba substanţa faptei, îi dau acesteia o coloratură diferită, sporindu-i vădit gradul de pericol social. Legea prevede împrejurările care constituie elemente circumstanţiale în conţinutul infracţiunii de omor, creând astfel anumite modalităţi normative agravate ale acesteia. Elementele circumstanţiale se alătură fie laturii obiective a infracţiunii, fie laturii subiective. Alteori împrejurările agravate privesc subiectul activ sau pasiv al infracţiunii ori relaţia ce există între cei doi subiecţi.

Formele agravate ale infracţiunii de omor sunt incriminate în articolele distincte de cel care prevede forma tipică a infracţiunii de omor. Codul penal grupează împrejurările, care schimbă întotdeauna gradul generic de pericol al infracţiunii de omor, în două categorii de modalităţi normative ale omorului, sub denumirea de omor calificat (art. 175 C. pen.) şi omor deosebit de grav (art. 176 C. pen.).

Omorul calificat prezintă un grad de pericol social mai ridicat faţă de infracţiunea de omor simplu, ceea ce explică incriminarea sa, prin dispoziţii separate şi sancţiunea mai severă. Împrejurările care justifică aplicarea sancţiunilor mai severe sunt limitativ prevăzute de lege şi au caracterul unor circumstanţe agravante legale speciale. Eroarea autorului, în momentul comiterii faptei; asupra împrejurărilor susceptibile să-i agraveze răspunderea penală, înlătură caracterul calificat al faptei (art. 51 alin. 2 C. pen.)[3].

Împrejurările de agravare a omorului care conduc la încadrarea faptei în dispoziţi­ile art. 175 C. pen. sunt limitativ prevăzute în acest text de lege, nefiind posibilă extin­derea lor şi la alte împrejurări, ceea ce înseamnă că  nu se poate reţine infracţiunea de omor califi­cat în situaţia în care fapta de ucidere a unei persoane se săvârşeşte în alte împrejurări decât cele prevăzute la art. 175 C. pen.

Dacă uciderea unei persoane, cu intenţie, se realizează în prezenţa mai multor împrejurări dintre cele prevăzute la art. 175 C. pen., nu va duce la pierderea caracteru­lui unitar al faptei însă de pluralitatea împrejurărilor se va ţine seama la aprecierea peri­colului social concret al omorului şi la periculozitatea infractorului care se vor reflecta în individualizarea pedepsei aplicată.

În ipoteza în care omorul se săvârşeşte în condiţiile unei împrejurări descrise în art. 175 C. pen., împrejurare care, însă constituie şi o circumstanţă agravantă generală (de exemplu, omorul s-a comis din interes material, împrejurare prevăzută în art. 175 lit. b C. pen., dar care constituie şi o circumstanţă agravantă generală prevăzută în art. 75 lit. d C. pen.), se va reţine numai împrejurarea specială cuprinsă în art. 175 C. pen., fără a fi aplicată şi agravanta generală asemănătoare prevăzută la art. 75 lit. d. C. pen[4].

Dacă omorul calificat s-a săvârşit într-un asemenea mod încât atrage pe lângă aplicarea împrejurării speciale, prevăzută în art. 175 C. pen. şi o împrejurare care constituie o circumstanţă agravantă generală, neasemănătoare (de exemplu, autorul fiind major săvârşeşte omorul cu premeditare, dar şi împreună cu un minor), ambele circumstanţe se vor aplica, adică, se va considera, în raport cu exemplul dat, că făptuitorul a comis infracţiunea de omor calificat prevăzut la art. 175 lit. a C. pen., cu reţinerea şi a agravantei generale prevăzută la art. 75 lit. (c). C. pen.

În situaţia în care se stabileşte că făptuitorul s-a aflat, în momentul comiterii infracţiunii, în eroare cu privire la faptul că săvârşeşte uciderea unei persoane în vreuna din împrejurările speciale care califică omorul (de exemplu, autorul se află în eroare cu privire la calitatea de rudă apropiată a victimei), potrivit art. 51 alin. 2 C. pen., în sarcina făptuitorului nu se mai reţine omorul calificat, ci omorul simplu.

În practica judiciară s-a decis[5]: constituie infracţiunea de omor calificat, prevăzută în art. 175 lit. F Cod penal, omorul săvârşit în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu ale victimei. Pentru existenţa acestei variante este necesar ca săvârşirea faptei să fi fost determinată de nemulţumirea, justă sau injustă, a făptuitorului cu privire la modul în care victima şi-a îndeplinit faţă de el îndatoririle de serviciu. În speţă, victima a refuzat să predea inculpatului un bun al întreprinderii unde era muncitor, fapt care nu este în legătură cu îndeplinirea unei sarcini de serviciu a victimei. În consecinţă, omorul comis de inculpat se încadrează în art. 174 Cod penal (omor simplu), nu în art. 175 lit. (f) Cod penal care reglementează infracţiunea de omor calificat.

——————————————————————————–

[1] Agravanta „în public” a fost introdusă în art. 175 Cod penal prin Legea nr. 140 din 1996 pentru modificarea şi completarea Codului penal.

[2] Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Decizia nr. IV/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 15 din 9 ianuarie 2006.

[3] T. Vasiliu, D. Pavel ş.a., „Codul penal comentat şi adnotat, partea specială”, Vol. 1., Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1975, p. 81.

[4] A. Oroveanu-Hanţiu, “Drept penal special”, Vol. l, Editura Helios, 1997, p. 47 şi urm.

[5] Tribunalul Suprem, secţia penală, decizia nr. 1710/1977, în Constantin Sima, „Codul penal adnotat cu practică judiciară 1969-2000”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2000, p. 453.