Prescriptia extinctiva in materie comerciala

După cum ştim, de „lege lata”, prescripţia extinctivă este reglementată ca o instituţie juridică de ordine publică, destinată ocrotirii unui interes general, adică înlăturarea incertitudinii în raporturile juridice şi asigurarea stabilităţii lor. Acest caracter al instituţiei rezultă şi din aceea că legea prevede, pe de o parte, inadmisibilitatea clauzelor care s-ar abate de la normele ce reglementează prescripţia extinctivă, deci părţile nu pot deroga, prin act juridic, de la normele juridice respective  (art. 1 alin. final din Decretul nr. 167/1958, potrivit căruia, “orice clauză care se abate de la reglementarea legală a prescripţiei extinctive este nulă”) , iar, pe de altă parte, obligativitatea aplicării, din oficiu, de către organul de jurisdicţie a normelor juridice privind prescripţia extinctivă (art. 18 din Decretul nr. 167/1958) .Faţă de aceste aspecte, „de lege ferenda”, în literatura juridică de specialitate  s-a propus să se revină la soluţia prevăzută de art. 1841  din Codul civil, în sensul că prescripţia să fie aplicată numai când partea interesată invocă aceasta, soluţie care ar fi cerută şi justificată de principiul disponibilităţii, aplicabil în dreptul civil. Prescripţia extinctivă  nu este definită „in terminis” de legea civilă, însă, plecând de la prevederea ce consacră efectul prescripţiei extinctive – art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958: „dreptul la acţiune se stinge prin prescripţie dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege”, reţinem următoarea definiţie: ca fiind stingerea dreptului la acţiune neexercitat în termenul de prescripţie . Aşadar, art. 1 din Decretul nr. 167/1958 determină precis elementele care fixează esenţa noţiunii de prescripţie extinctivă şi anume: dreptul la acţiune, pasivitatea titularului dreptului înăuntrul termenului stabilit şi efectul extinctiv .Prin urmare, se reţine că prescripţia extinctivă se prezintă ca o instituţiei juridică cu caracter complex, care grupează norme din mai multe ramuri de drept, fiind considerată, într-o definiţie unanim admisă în prezent, ca fiind stingerea dreptului material la acţiune, prin neexercitarea acestui drept în termenul stabilit de lege .În dreptul civil , normele juridice care consacră prescripţia extinctivă se află în izvoare diverse, dreptul comun fiind asigurat de dispoziţiile Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă . Constituie izvor de drept pentru această materie şi dispoziţiile cuprinse în Codul civil român Titlul XX din Cartea a III-a, intitulat „Despre prescripţie” dar numai în măsura în care nu au fost modificate sau abrogate prin dispoziţiile ce constituie dreptul comun. În stadiul actual al reglementării, normele juridice care formează instituţia prescripţiei extinctive se găsesc şi în alte acte normative.Prescripţia extinctivă cunoaşte în dreptul nostru o reglementare generală, cuprinsă în Codul civil şi în Decretul nr. 167/1958, precum şi numeroase reglementări speciale, derogatorii, cum sunt şi cele în materie comercială. Ne aflăm, prin aceasta, în perimetrul aplicării principiului de interpretare “legea specială derogă de la legea generală”, în sensul că, dacă pentru introducerea unei anumite acţiuni se prevede un termen special de prescripţie, atunci acest termen trebuie aplicat, nu cel prevăzut în reglementarea generală. Deşi se are în vedere modificarea actelor normative care guvernează prescripţia extinctivă, principiile funcţionării acesteia şi mecanismele ei nu se vor schimba, astfel încât însuşirea lor va fi utilă, indiferent de eventualele modificări legislative .

Astfel, în Codul comercial, Cartea a IV-a, Titlul II „Despre prescripţie” există unele dispoziţii încă în vigoare privind prescripţia extinctivă în materie comercială, dispoziţii care se completează cu cele din Codul civil în materie şi din Decretul nr. 167/1958.

Doriti mai multe informaţii despre acest subiect? Cumpărati acum STUDIUL IN INTREGIME

CLICK AICI PENTRU A CUMPĂRA ACUM! 

 

 PREŢ – 5 EURO cu plata rapidă prin SMS!

NUMAI în reţelele ORANGE si VODAFONE

 Studiul se livrează în format electronic, prin email, în termen de maxim 24 de ore de la efectuarea plăţii!

Detalii tehnice ale studiului:

Autor

Redacţia www.studiijuridice.ro

Anul elaborarii

2010

Pagini:

Detalii tehnice:

Formatul paginii: A4; Font: Times New Roman; Dimensiune caractere – 12 pt.; Distanta intre randuri: 1.5

Note de subsol:

DA

Diacritice-ă,â,ţ,ş:

DA

Note de subsol:

DA

Bibliografie:

DA

Printabil:

DA

Se distribuie in format:

*.doc, Word

Optiune de copiere COPY/PASTE

Activa  [puteţi copia parti din conţinut în vederea realizării unor referate, studii, articole etc. personalizate după obiectivele dvs.]

Bibliografie

 1. S. D. Cărpenaru, ”Drept comercial român”, ediţia a VII-a, revăzută şi adăugită, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2007; 2. Smaranda Angheni, Magda Volonciu, Camelia Stoica, Drept comercial, Editura All Beck, Bucureşti, 20043. Olia Maria Corsiuc, „Drept comercial”, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2007; 4. Ioan Schiau, „Curs de drept comercial”, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004.5. Stanciu D. Cărpenaru, Sorin David, Gheorghe Piperea, Marian Cătălin Predoiu, „Legea societăţilor comerciale”, ediţia a III-a, Editura All Beck, Bucureşti, 2006;6. Ioan Schiau, Titus Prescure, „Legea societăţilor comerciale nr. 31/1990 Analize şi comentarii pe articole”, Editura Hamangiu, Bucureşti, 20077. Gh. Beleiu, „Drept civil roman. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil”, ediţia a X-a (revăzută şi adăugită de M. Nicolae şi P. Truşcă), Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005; 8. Marian Nicolae, Prescripţia extinctivă, Editura Rosetti, Bucureşti, 2004;9. G. Boroi, Drept civil român. Introducere în dreptul civil. Subiectele dreptului civil, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005; 10. E. Lupan, I. Sabău-Pop, „Tratat de drept civil român”, vol. I, Partea generală, Editura C. H. Beck, Bucureşti, 200611. V. D Zlătescu, „Consideraţii în legătură cu instituţia prescripţiei”, în Revista Dreptul nr. 2/199912. Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă a fost publicat în Buletinul Oficial nr. 19 din 21 aprilie 1958 şi republicat, în temeiul art. IV din Decretul nr. 218 din 1960, în Buletinul Oficial nr. 11 din 15 iulie 1960.13. Legea nr. 11 din 29 ianuarie 1991 privind combaterea concurenţei neloiale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 24 din 30 ianuarie 1991.14. Legea nr. 298 din 7 iunie 2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale, publicată în Monitorul Oficial nr. 313 din 12 iunie 2001.15. Legea nr. 441 din 27 noiembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, şi a Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată (M.Of. nr. 955 din 28 noiembrie 2006)16. Legea nr. 516 din 29 decembrie 2006 privind completarea Legii nr. 302/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, publicată în M.Of. nr. 14 din 9 ianuarie 2007

17. Ordonanţa de Urgenţă nr. 82 din 28 iunie 2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi a altor acte normative incidente, publicată în M. Of. nr. 446/29 iunie 2007