Principiul loialitatii in dreptul comunitar

Acest principiu, consacrat de Tratat şi promovat, de asemenea, de Curtea de Justiţie, denumit şi principiul solidarităţii, a fost prevăzut in art. 10 TCE, care dispunea că statele membre vor lua toate măsurile corespunzătoare, indiferent că sunt generale sau speciale, de a asigura îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din Tratat ori din acţiunea întreprinsă de instituţiile Comunităţii şi că ele facilitează acesteia îndeplinirea misiunilor ei. Ele se vor abţine de la orice măsură care ar periclita realizarea obiectivelor Tratatului.

În acest principiu, considerat ca derivând din natura dreptului comunitar, se constată că sunt trei obligaţii în sarcina statelor membre, două pozitive şi una negativă. Obligaţiile pozitive nu au o formă concretă, ci mai curând una generală; o formă concretă a lor va fi dobândită, cu toate acestea, în conjuncţie cu obligaţiile şi obiectivele specificate în Tratat ori care se întemeiază pe acesta.

Prima obligaţie pozitivă este în sarcina statelor membre, în sensul de a lua toate măsurile corespunzătoare, indiferent că sunt generale sau speciale, spre a asigura îndeplinirea obligaţiilor ce rezultă din Tratat ori din acţiunea întreprinsă de instituţiilor Uniunii Europene.

Cea de-a doua obligaţie pozitivă privind facilitarea realizării sarcinilor comunitare vizează îndatorirea statelor membre de a furniza Comisiei informaţiile cerute spre a se verifica dacă măsurile pe care ele le-au luat sunt conform dreptului comunitar, adică legislaţiei primare sau secundare.

Cea de-a treia obligaţie – negativă – constă în aceea că statele membre trebuie să se abţină de la orice măsură care ar primejdui realizarea obiectivelor comunitare.