Tribunalul Penal International de la Haga

Organizaţia Naţiunilor Unite s-a angajat într-o amplă acti­vitate, de înaltă şi nobilă răspundere, pentru ca desfăşurarea conflictului, de pe teritoriul fostei Iugoslavii, să se menţină în limitele impuse de regulile de drept existente în domeniul ducerii războaielor şi în acest sens, au fost adoptate numeroase rezoluţii de către Consiliul de Securitate.

Din şirul lung al rezoluţiilor adoptate de către Consiliul de Securitate, reţin atenţia cele în care este abordată problema respectării regulilor de drept umanitar.

Consiliul de Securitate a condamnat, în mai multe rânduri, cazurile în care a fost violat dreptul internaţional umanitar şi a avertizat asupra răspunderii pe care şi-au angajat-o persoanele care au comis sau au ordonat comiterea unor asemenea acte. Consiliul de Securitate a reafirmat, în mai multe rânduri, că toate părţile în conflict trebuie să se conformeze obligaţiilor care decurg din dreptul internaţional umanitar şi în special, Convenţiile de la Geneva din 1949 şi a insistat asupra consecinţelor, precizând că persoanele care vor comite sau ordona comiterea unor asemenea grave încălcări ale dispoziţiilor acestor convenţii, se fac responsabile, în mod individual, pentru aceste acţiuni. Secretarului General i s-a cerut să constituie o Comisie imparţială de experţi, însărcinată cu examinarea informaţiilor primite şi elaborarea de concluzii asupra violărilor grave, în fosta Iugoslavie, a Convenţiilor de la Geneva.

Ne referim, în această ordine de idei, la rezoluţia 808 (1993) din 22 februarie 1993, prin care Consiliul de Securitate a hotărât „crearea unui tribunal internaţional spre a judeca persoanele presupuse a fi responsabile pentru cazuri de violare gravă a dreptului internaţional umanitar, comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, începând din 1991”; luând ca punct de plecare rezoluţiile sale şi ţinând seama de Raportul interimar al Comisiei de experţi, Consiliul de Securitate s-a declarat convins că, în împrejurările spe­ciale care prevalează în fosta Iugoslavie, înfiinţarea unui tribunal internaţional va permite să se atingă acest obiectiv şi va contri­bui la restaurarea şi menţinerea păcii.

Drept urmare, prin rezoluţia 827 (1993), Consiliul de Securitate a aprobat Raportul Secretarului General cu privire la înfiinţarea unui tribunal internaţional, inclusiv Statutul acestuia. În această rezoluţie, se menţionează: „se înfiinţează un tribunal internaţional în mod exclusiv cu scopul de a urmări persoanele responsabile pentru violări serioase ale dreptului internaţional umanitar comise pe teritoriul fostei Iugoslavii, între 1 ianuarie 1991 şi o dată care va fi stabilită de Consiliul de Securitate la restabilirea păcii şi în acest scop, adoptă Statutul Tribunalului Internaţional anexat”.

În privinţa profilului care s-a intenţionat a i se da, tribunalul trebuia:

q       să constituie  o jurisdicţie internaţională – prin modul său de înfiinţare şi de compunere şi prin competenţa sa);

q       să constituie  o jurisdicţie universală – pentru că aceste crime a căror pedepsire urma să se realizeze, frapează conştiinţa umanităţii în totalitatea sa;

q       să ofere cele mai mari garanţii de imparţialitate în respectarea drepturilor de apărare şi a luării în considerare, în modul cuvenit, a victimelor;

q       să nu constituie o nouă birocraţie internaţională, fără legătură cu realitatea, pentru că s-ar pierde orice efect de descurajare a intervenţiei sale.

În elaborarea Raportului şi a propunerilor sale privind înfiinţarea Tribunalului Internaţional, inclusiv a Statutului, supus aprobării Consiliului de Securitate, Secretarul general a ţinut seama de sugestiile făcute de statele membre, de diferitele organizaţii şi conferinţe internaţionale (C.S.C.E.), de Comitetul In­ternaţional al Crucii Roşii şi de unele organizaţii nonguvernamen­tale.

Semnificaţia şi obiectul deciziei pe care Consiliul de Secu­ritate a adoptat-o, prin Rezoluţia sa nr. 808 (1993), de înfiinţare a unui Tribunal Internaţional sunt bine delimitate: „tribunalul este înfiinţat pentru a judeca persoanele care se presupune a fi responsabile de violări grave ale dreptului internaţional umanitar”.

În documentele respective, se arată că decizia nu are în vedere instituirea unei jurisdicţii penale internaţionale, în general, şi nici înfiinţarea unui tribunal penal internaţional cu caracter permanent; acestea sunt probleme care se află în atenţia Adunării Generale şi a Comisiei de Drept Internaţional, iar o decizie în acest sens se va lua pe această bază.